Amprentele istoriei nu pot fi şterse de buretele urbanistic?

Au apărut din nou discuţii privind simplificarea unor aspecte legislative în domeniul construcţiilor. În fapt, e vorba de dificultăţile pe care le reclamă primarii şi investitorii cu referire la PUZ-uri, avize, autorizaţii precum şi alte aspecte birocratice care întârzie demararea unor lucrări legate de investiţii şi evident chiar investiţiile în sine devin neatractive prin timpii prea mari până la finalizarea acestora.
Poziţia mea clară: foarte corectă necesitatea abordării acestui subiect. Spun toate acestea pentru că în ultimele luni ofensiva unor oameni politici ai administraţiei publice locale, în contextul autonomiei şi descentralizării, nu a căpătat accente întotdeauna normale. De exemplu, tendinţa de scădere a rolului şi atribuţiilor de control a Instituţiei Prefectului în condiţiile de creştere a rolului preşedinţilor de consilii judeţene şi a primarilor este un semnal de alarmă pentru mine. Fără a fi traşi de mânecă de reprezentantul guvernului aleşii locali pot uşor să alunece spre anarhie şi exces de autoritate, terenul devenind fertil pentru vulnerabilităţi legate de fenomenul corupţiei din administraţia publică locală.
Revin la subiect pentru a fi concret. Mie mi se pare că de-a lungul anilor am fost prea permisivi cu PUZ-urile pentru construcţii oriunde şi oricum. O lecţie de istorie universală ne dă de înţeles că avem obligaţia să ne păstrăm orice vestigii sau elemente de patrimoniu. Oriunde în Europa oraşele vechi se respectă prin conservarea istorica a centrelor care le reprezintă ca identitate. La noi din pacate s-au pierdut definitiv clădiri de patrimoniu reprezentative. Bucureştiul este un exemplu negativ, dar nici la Iaşi nu este totul în regulă. Doar că noi ieşenii nu am editat (încă!) un catalog al clădirilor de patrimoniu dispărute sau în stare degradată. Primăria spre exemplu nu are, nu a avut şi nu cred că va avea o regulă clară prin care să solicite întotdeauna Direcţiei de Cultură o notă sau avize din care să ştie dacă poate sau nu să continue proiectele sale în anumite locaţii. Din acest motiv la Hala Centrală mai întâi s-a săpat groapa şi apoi s-a trezit lumea schimbând proiectul pentru a pune în valoare vestigiile de acolo. Şi nu e singurul loc. Dar celebrul bloc turn, din Elena Doamna, proaspăt avizat de CL, oare de ce am senzaţia că nimeni nu a cerut lămuriri dacă nu cumva se află fundaţia acestuia în zona de protecţie a vreunui monument istoric?
Dacă ar fi după mine, simplificarea procedurilor administrative privind avizarea construcţiilor din interiorul localităţilor e perfectă dacă odată cu ea se include încă de la începutul oricărui demers obligaţia avizării de către Direcţia de Cultură pentru a nu afecta ruine, vestigii sau clădiri de patrimoniu. Pentru marile oraşe cu o istorie bine definită aş institui chiar un cerc al protecţiei totale care să delimiteze centrul istoric al acestora.